Vineri dimineata, ora 6.30. Din cauza zapezii am fost obligat sa iau saptamana asta metroul. Nu m-am mai urcat in el de vreo 5 ani. Multe s-au schimbat de atunci. Oamenii nu se mai privesc in ochi, prefera sa se piarda intr-un smartphone. Ziarele au disparut. Pungile cu Mega Image s-au inmultit. In general, oamenii au devenit mai atenti cu statusul de pe facebook si ignora siretul de la pantof. De multe ori, apar accidente pe seama asta. Si spre ghinionul impiedicatului, se fac sute de poze. Da, ultima oara cand am fost intr-un metrou, telefonia mobila nu functiona. Eram mai friendly si nu exista o atmosfera atat de apasatoare. Obisnuit cu masina personala, nu m-am simtit atat de confortabil. Scaparea a venit de la o doamna de 50 de ani. La doua statii dupa ce m-am urcat, s-a eliberat un loc. L-am ocupat cu fermitate. La urmatoarea oprire s-a urcat doamna. Mergea greu, avand probleme la un picior. Nu am ezitat si i-am oferit locul. Raspunsul ei a fost uimitor: „Nu mi s-a mai intamplat demult ca cineva sa-mi ofere locul! Multumesc!” In jur, lumea privea surprinsa. M-a intristat raspunsul ei. Cat de antipatici am devenit in ultimul timp? Posibil, prinsi in mreaja cancanului sa ne pierdem umanitatea? Poate folosesc cuvinte grandioase, dar eu simt ca viata a devenit o rutina pentru multi dintre noi. Parem interesati de viata altora si ne-o ignoram pe a noastra. Acest lucru a fost evident in metrou. Din fericire, aici exista un capat de linie. In schimb, viata noastra nu are o finalitate bine definita. Aici intervine liberul-arbitru, care sper sa nu fi adormit pe un peron.
In metrou
01 Sâmbătă feb. 2014
Posted in opinie
ioan tiberiu 
In esenta gestul tau e frumos, dar nu unul exceptional. Cat mergea doamna cu metroul? Pret de vreo 10 minute? Mai mult sau mai putin. Ar fi rezistat sa stea si in picioare. Alta valoare avea decizia ta, daca dadeai locul doamnei in trenul Bucuresti – Baia Mare, intre statiile Ploiesti si Jibou.
Pornind de la istorisirea ta, stau si ma gandesc daca nu ar fi cazul sa iau autostopisti in masina, fara bani, fireste :)
Probabil nici doamna nu a mai urcat de mult intr-un metrou insa descrierea totala este in proportie destul de mare aproape de adevar.
Apropo de oferitul locului in mijloacele de transport in comun: singurul care mi-a oferit perioada asta locul in masina a fost un bunic de vreo 70 si ceva de ani. Desigur, ii era si dansului greu sa stea in picioare. Evident ca i-am multumit si l-am refuzat politicos si am asteptat pana s-a eliberat un loc.. In rest, toti se uitau si intorceau rapid capul si priveau preocupati la te miri ce.. Deci da, din pacate, se intampla rar ca cineva sa ofere locul…
Tolsto, nici cu trenul nu am mai mers de foarte mult timp. Cat despre autostopisti, tu le luai bani? : – )
Andrei, din pacate, ne-am pierdut politetea.
Mirela, nu inteleg reactia lor. Par rupti de realitate si lipsiti de bun simt. O femeie gravida merita toata atentia. Oricum, e bun si mersul cu metroul la ceva. Apar multe idei de articole.
Autostopistilor nu le-am luat nimic, pt ca nu i-am luat pana acum cu masina. Dar ma gandeam sa ma metamorfozez in personajul pozitiv. :))
Redevin serios. In nebunia si harmalia din metrou, unde stai ca stavridele in conserva, cine crezi ca mai are timp sa acorde loc unor persoane in varsta?
Mai e si educatia milenara romaneasca: ce apuci e al tau pana la urmatoarea statie;
S-ar putea face un ONG care sa militeze pt bun-simt la metrou. :)
La momentul acela nu era mare aglomeratie. Cat despre bun-simt, putem face si un minister, sa inventam o comisie sau chiar sa lansam o petitie (tot e la moda), nu ajuta. Trebuie sa fii sincer cand ajuti pe cineva, nu sa te simti obligat.