Îmi e dor de anii ’90, atunci când nu existau PET-uri și nici pungi de plastic, puteai cumpăra Cico, cel mai natural suc de portocale, existau cărți, nu smartphone-uri, existau zâmbete, nu emoticoane. Existau concerte în Hard Rock pe Gabroveni, nu festivaluri pe stadioane. Existau îmbrățișări, nu discuții pe web-cam, existau știri despre recoltă, nu despre revoltă, existau mai puține mașini, mai multe biciclete. Nu exista Facebook, ci doar pauza de la școală. Nu exista Sprite cu gust de castravete. Iar legumele și fructele aveau acel gust perfect, pe care acum îl regăsim doar pe hârtie. Scriu aceste rânduri pentru că tocmai am gustat dintr-o sticlă Coca-Cola cu aromă de soc. Și era să vomit. Mă întreb doar atât: cine și-a bătut joc de noi în acești 20 de ani și ce experimente ni se mai pregătesc? Nu de alta, dar vreau să apuc să fiu bunic.