Plastic. Plastic peste tot. Pâine în ambalaj de plastic. Mere în ambalaj de plastic. Vrei două banane? „Pune domnule în punga aceea. Este mai ușor de cântărit!” Vrei brânză? Ți-o învelește în plastic. Vrei struguri? Plastic. Vrei cozonac? Plastic. Vrei ciorbă de perișoare? Plastic. Vrei plastic? Ți-o pune tot în plastic. Suntem bombardați din toate colțurile de plastic. Inventatorul pare a fi Alexander Parkes. Un nefericit! Cumva ne-am învățat să trăim cu acest plastic. In anii ’90 nu depindeam atât de mult de el. Așa că am decis ca de la 1 septembrie să reduc cât mai mult consumul de plastic. Fără pungi și fără ambalaje inutile din plastic. Ziua 2. Am intrat într-un market de cartier, aproape de grădiniță. Îmi era foarte sete. Am întrebat dacă are apă la sticlă. Desigur, am primit un răspuns negativ. Am luat două minerale din plastic la 0,5. Promit că le voi recicla. După ce am plătit, a urmat întrebarea clasică: „vrei o pungă?”. Nu. Nu vreau mai mult plastic. Este inutil. Și totuși, trăiesc cu impresia că nimeni nu reciclează acest plastic pus în acele recipiente de culoare galbenă. Tu îți faci datoria. Dar, nu este îndeajuns. Ziua 4. Intru la Mega Image. Am cumpărat două napolitane si două nectarine. Napolitanele în ambalaj din plastic, desigur. Nectarinele au rezistat fără. Le-am pus într-o plasă din pânză. Vânzătoarea m-a privit sceptică. Se pare că am devenit o pasăre rară. Povestea continuă.