Articolul acesta pornește din revolta mea față de lipsa de respect adusă unei fotografii realizate de Dan Mihai Balanescu (link aici). Fotografia surprinde claritatea cu care se văd Munții Bucegi de pe acoperișul Hotelului Intercontinental din București. Da, la început am privit cu neîncredere. Există Photoshop, există editare, multe lucruri nu sunt ceea ce par. Dar, m-am interesat și am primit confirmare de la alți fotografi. Ce a urmat? Poza a fost copiată, a fost preluată fără a fi declarată sursa. Câțiva oameni din social-media s-au gândit că este momentul să mai câștige niste like-uri pentru că se poate. În mod normal, când ceva ne place dăm share direct de la sursă. Sau, cel puțin, se pune o notă cu tag direct la autor. Trecându-i doar numele, nu faci nimic. Nu îl ajuți cu nimic pe autor, căci nimeni nu va copia numele pus în articolul tău și va da căutare prin paginile de facebook. Desigur, totul ține de caracter și de bunăvoință. Simt că nimeni nu mai apreciază creativitatea. Nimeni nu mai ajută benevol oamenii care aleg să își folosească imaginația pentru a crea ceva cu substanță. Nu scriu din auzite, ci din experiență.

Mi-am lansat cartea Unprezece pași la JazzBook pe 11.11.12.  A fost un moment frumos, de care am să-mi amintesc întotdeauna. Tot evenimentul a avut loc într-un cadru restrâns, alături de cei mai apropiați oameni din viața mea. Apoi, toate frustrările mele legate de vânzarea cărții mi-au tăiat din aripi. Am întâlnit oameni care doreau să îmi citească cartea, dar cumva primită drept cadou. Gratuitățile nu își au locul într-o zonă de creație. Cel mai dureros a fost să observ cum oamenii se simțeau chiar jigniți de lipsa gratuității la acest produs. ”Cum să-ți dau bani, ne știm de atâta timp?!” Tocmai! Când vrei să primești o carte gratis, nu-i oferi respect autorului. Cultura trebuie apreciată, fie că este vorba de literatură, pictură, muzică sau desen. Poate de aceea nu suport evenimentele gen Ziua porților deschise la muzeu. Ce respect îi oferi operei lui Corneliu Baba, Tonitza sau chiar lui Ștefan Câlția? Este revoltător să nu vizitezi muzeul pentru că nu ai 20 de lei în buzunar iar apoi să te înghesui alături de 1000 de persoane într-o seară de mai când este gratis. Sunt sigur că și angajații acelor muzee găsesc acțiunea deprimantă. Știu, și la Luvru prima duminică a lunii este cu intrare gratuită. Dar, în celelalte 29 de zile muzeul este plin. La noi, nu. Pentru noi, cultura se servește gratis. Altfel, strângem din nas și o ocolim.