Tu unde ai vrea să-ți petreci Sfârșitul lumii? Este o întrebare citită mai mult în cărțile lui HG Wells. Nu, nu o să vină sfârșitul lumii, dar e important să știm ce răspuns vom da. Unde ne simțim în siguranță? Cu cine am vrea să stăm? Ce muzică să ascultăm? Întrebări, ce par mai degrabă furate dintr-un concurs de Miss, sunt acum scoase de la naftalină de perioada ciudată pe care o trăim. Evident, în familie este cel mai sigur și cu familia ne vom petrece această perioadă de #statiacasa. Desigur, nu toată lumea a luat în serios acestă datorie socială. Există acel tip de personaj care manifestă o nesupunere la ordinele autorităților. Pentru el/ea avem poza de mai jos. Tu unde ai vrea să-ți petreci weekendul acesta? Rebelul nostru ar răspunde simplu, fără remușcare: ”unde vreau eu!” Cunoașteți acest răspuns? Din păcate, acestă abordare este o crimă. Dar, e de înțeles. Există o cauză și o rezolvare, în același timp. Răspundem diferit în fața unui ordin direct venit de la autorități. Oamenii raționali sunt conștienți în fața pericolului, rebelii de pretutindeni sunt suspicioși. Singurul mod prin care își vor schimba atitudinea este prin experiență personală (în fața virusului) sau printr-o voce autoritată. Din păcate, ne lipsește această voce. Ne lipsește un lider. Și nu mă refer la România, ci pretutindeni. Dacă ne aducem aminte, în Al Doilea Război Mondial a fost Churchill și Charles de Gaulle. Apoi, în anii ’90 a fost Helmut Kohl. Și, probabil, ultima voce importantă a fost Rudy Giuliani. Primarul din New York la 11 septembrie 2001. Apoi, pe cine mai ascultă lumea cu sufletul la gură? Să fie Papa Francisc? Poate. Să fie Merkel? Nu cred. Nu. Nu mai avem lideri, a căror cuvinte să reprezinte purul adevăr. Și tocmai acum când avem mai multă nevoie, ei își fac cont pe TikTok sau stau ascunși sub plapumă. Avem nevoie de o voce. Nu doar a României. Și atunci, nu va mai exista nesupunere civică. Să avem răbdare.

Poză realizată de National Geographic la Cernobîl.