Au trecut fix 10 ani de când am publicat prima mea carte. Se poate spune că am lăsat prea mult timp să treacă, dar totul a fost cu un scop. Fiind o fire autocritică am încercat să îmi găsesc un stil propriu de scriere. Unsprezece pași (Ed. Vremea 2012) a fost o încercare frumoasă, dar nu știam că pot scrie mai bine. A urmat pandemia și am avut timp să-mi pun gândurile pe o foaie. Ce am realizat poartă denumirea de Femeia cu pantofi bej. #femeiacupantofibej – link de cumpărare.

După o muncă asiduă de 2 ani, cu frustrări, dulciuri și multă cola, am reușit să termin un roman cu aproape 300 pagini. Dar treaba mea nu s-a oprit aici. A urmat corectura și căutarea unei edituri pregătite să mă publice. Partea a doua a fost mai grea decât scrierea în sine. În luna august, majoritatea editurilor m-au refuzat pe motiv că planul editorial pe 2022 este deja fixat. Alte edituri nici măcar nu s-au deranjat să-mi răspundă. Nu vreau să dau nume. Dacă ești scriitor în România și vrei să ți se publice cartea, vei intra imediat într-un joc al nervilor. S-au lipit de mine frustrări pe care le știam pierdute. Părea că totul a fost în zadar. Important este că nu am încetat să sper într-o minune. Într-un final, minunea a venit de la Chișinău. Editura Bestseller s-a oferit să mă publice.

Am ajuns la Chișinău într-o zi toridă de august. Orașul este magic și aduce foarte mult cu Sibiul. Am fost cazat undeva pe Str. Puskin, aproape de Parcul Catedralei. Am cumpărat mâncare din Supermarketul Nr. 1 și am luat câteva cărți pentru Sofia din Librăria Librarius. Trebuie remarcat că nu m-am simțit niciodată un străin. M-am acomodat imediat la stilul de viață din Republică, deși am stat doar 2 zile. Interesant, așa-i? Librăriile Bestseller sunt bine poziționate și iubitorii de carte sunt desfătați cu o cafea foarte bună. Am semnat contractul zâmbind fericit. Nu pot exprima în cuvinte acel moment unic. Cumva, am simțit o eliberare după luni de stres și frustrări specifice scriitorilor novice.

Romanul prezintă o lună din viața Lorenei Enescu, fiica politicianului Adrian Enescu, despre care am scris în prima carte. Cu provocări și multe decizii luate la limita bunului simț, tânăra descoperă o lume a televiziunii surprinzător de vicleană. Jobul în tv reușește să o scoată dintr-o stare de superficialitate asiduă. Mă opresc aici cu descrierea, voi oferi amănunte pe parcursul anului viitor. Până atunci, să nu fiți timizi și să nu o ignorați când o vedeți pe librăriile online. Cu respect, autorul.