Cine nu stie sa iubeasca – va sfarsi in bratele primei tentatii.
Cine n-a iubit – va sfarsi in bratele primei curve.
Cine iubeste – asteapta cu suspans sa-i zambeasca o singura fiinta.
– roman – Unsprezece pasi

Ce frumos sentiment este dragostea. Nu vroiam sa scriu un articol lacrimogen la adresa iubirii, dar o colega m-a intrebat ce cauta fraza de mai sus in cartea mea. Nu este poezie, nu este basm si nici macar nu este un gand pierdut. Am simtit iubirea in diferite moduri. Iubirea poate reprezenta o tentatie, o placere si/ sau o realitate. Cand sentimentul este real si impartasit, atunci sufletul isi gaseste linistea. Si totusi, iubirea? Cat de intelectual suna „eu stiu sa iubesc!” Dar, stim cu adevarat? Mai putem face diferenta intre un „te iubesc si te vreau langa mine” si un „te iubesc si mai-cumpara-ceva-pentru-mine”? Cand totul este superficial, tentatia sustrage insasi seva iubirii: simplitatea. In cazul unei profunzimi sentimentale nu mai este nevoie de explicatii. Totul vine de la sine. In acest roman, am incercat sa dau sens cautarii unei iubiri reale. Mi-am imaginat un complot al ratiunii impotriva emotiilor perfide. Era de asteptat o lupta sfasietoare, pentru ca nimic nu este determinat de la inceput. Iar iubirea este un lucru atat de fragil.