Imi plac filmele erotice ce combina tenta artistica cu drama. Pe parcurs, o sa descoperiti ca-mi plac si filmele nordice. Danemarca o incadrez in categoria aceasta. Lars von Trier este un nebun, dar, fiind fiul unui comunist infocat, il inteleg (glumesc). Am urmarit cu fascinatie Dogville (2003), cu un final incredibil, Anticristul (2009) sau Melancholia (2011), care prezinta Apocalipsa intr-un stil poetic. Aceste filme sunt de colectie, chiar daca nu-ti plac, trebuie sa le ai pe un raft, in sufragerie. Pornind de la aceasta imagine, in luna august am descoperit un link pe facebook legat de ultimul film al danezului. Nymph()maniac se numeste. Sa retineti paranteza din titlu, este un amanunt important. Entuziasmat la culme, am dat like si am intrat pe site. Am vazut cateva trailere (cel mai nou este aici), am oftat si am inghitit in sec. Filmul este incitant si ma gandeam ca trebuie sa-l vad neaparat. Zilele au trecut si, de vineri, Nymph()mania se poate vedea la cinema. Credeti ca ma grabesc sa-l vad? Nu. Ce s-a intamplat, intre timp? Am observat un interes obsesiv pentru acest film din partea unor colegi! Iar pe siteurile de socializare e un „must have” sa iti arati interesul pentru el. Repet, acest film nu trebuie bagatelizat. Dar, efectul excedentului de like-uri ii poate dauna. Nu este o pelicula pentru oricine si nu trebuie promovat prin orice mod. Filmul ce-mi parea nonconformist, a devenit de-a dreptul comercial si banal. Intimitatea vizionarii acestui film si-a pierdut din farmec. In plus, fara acordul regizorului, s-au taiat multe momente pasionale pentru un rating ce permite unui public mai numeros sa-l urmareasca. Concluzia: imi cumpar filmul in varianta blu-ray „director’s cut” si-l vizionez acasa.